Dar totuşi s-a întâmplat ceva..

Mă enervează cei ce nu recunosc.
-Şi totuşi,chiar ai fost la Dana?
-Nu!Ascultă... dacă nu mă crezi,poţi foarte bine să mă laşi în pace.Uită că eu stau aici,uită că exist..Uită de tot,ok?
-Dar nu... nu pot.. Ceva mă leagă de tine , Alex...
-Nu contează,doar uită.Ştii foarte bine că-ntre noi nu poate fii vreo legătură sau ceva...
-Nu vreau să se întâmple asta,n-am să te uit.Cel puţin aşa cred..
-Bine,atunci doar pleacă.
Am plecat,şi m-am uitat la el foarte mirată.Ca şi cum făcusem ceva rău,şi nu mă simţeam atât de vinovată încât să-mi cer iertare.El era foarte nepăsător,şi cred că nu s-a gândit deloc că lucrul ăsta avea să-mi facă rău.Se gândea numai la el,şi asta mă enerva foarte mult...
Am ieşit din acel bloc plin de amintiri,plin de lucruri care poate aveau sens,sau poate nu... Mă uitam pe asfaltul gri,şi încercam să-l uit,dar parcă ceva nu mă lăsa să fac asta.Mergeam alene,şi necăjită,poate chiar fără pic de ajutor,dar... totul mă ducea spre apartamenul 9,etajul 1... E clar că eram obsedată de persoana care acum stătea în pat şi se uita la un meci idiot,în loc să stea cu cea care poate îi păsa .
Priveam prin geamul autobuzului,şi mă uitam la frunzele care cădeau din copaci.Ascultam Coldplay,şi mai aveam puţin şi plângeam.Ce-i drept,cred că era cea mai tristă melodie din acele timpuri ale trupei Coldplay.
Până la urmă am ajuns acasă,m-am descălţat de pantofi,apoi am sărit în pat şi ascultam muzică în continuare.M-a sunat Maria,Bianca... m-au chemat ba în mall să mergem la un film,ba în parc la o partidă de tenis.Nu am acceptat niciuna dintre aceste mari tentaţii ale mele,cu mare părere de râu.
I-am trimis un SMS,în care explicat de ce nu-l pot uita.E ca şi cum cineva te-ar obliga să mergi prin nisipul arzător toată vara,dar nu poţi,fiindcă anotimpul iarna nu poate trece.
M-a sunat,cred că din greşeală,apoi mi-a închis.A doua zi,ne-am întâlnit în parc,din întâmplare.
-Bună.
-Bună.
-Doar atât ai de gând să-mi spui?Doar un salut afurisit?De ce Alex?De ce faci asta?.. De ce întotdeuna trebuie să strici tu totul?
-Aşa sunt eu.
Atunci i-am tras o palmă pe care cred că n-o va uita vreodată.Atunci mi-am adus aminte că era ziua lui...
-La mulţi ani.Sper că te vei distra şi fără mine..
-Să mă distrez?.. Wow,cât optimism.Auzi,aveai cumva în plan să mă seci tot timpul la cap cu tot felul de justificări tâmpite...?
-Da,vreo problemă?
-Hm,să zicem că DA.Am o PROBLEMĂ.Lasă-mă în pace, fetiţo!Tot ce faci e să strici totul.
-Eu?Cred că ai greşit persoana.
Cineva mă striga în continuu,până m-am întors,şi mi-am dat seama că era Rudi... Am fugit spre el şi m-am urcat pe motorul lui.L-am lăsat pe dobitocul ăla cu gura căscată.
-Vezi să nu-ţi intre muşte-n gură,fraiere!
De atunci,râd în continuu când îmi aduc aminte.Dar totuşi s-a întâmplat ceva...